ACCEPTĂ-ȚI MONȘTRII / ACCEPT YOUR MONSTERS

Ro:

          Cu toții avem o lume a noastră, o lume imaginară, ideală, perfectă, fabricată de propria minte, în care ne refugiem... indiferent de motivul pentru care o face. Iar de cele mai multe ori motivul acela e suferința fizică sau emoțională. De aceea ne dorim o lume mai bună, un loc în care să putem fi fericiți, să nu mai suferim. Doar că, la fel ca în oricare altă lume, nu există doar bine. E imposibil. E absurd. Cum ai putea vedea binele dacă nu ar exista și răul cu care să-l compari?

Iar acest rău e reperezentat de proprii noștri monștrii.

            Cum arată acești monștri? Cine sunt ei? Ce fac?

Ei bine, sunt monștrii fără blană, ghiare sau coarne, fără ochi roșii și fără puteri supranaturale. Acești monștri suntem noi. O altă versiune a noastră. O parte a noastră care  este oglindirea mândriei noastre absolute, a lăcomiei de care suntem capabili. Sunt o reprezentare a celui mai înalt nivel de invidie, furie și gelozie de care suntem în stare. Sunt în aceeași măsură și desfrânarea fără limite, lenea absolută, o poftă care e direct proporțională cu volumul hranei care o alimentează. Sunt acele vicii pe care ne străduim să ni le înfrânăm. Sunt acele suferințe care au ajuns să ne consume. Sunt acele răni pe care viața ni le-a provocat și care nu s-au vindecat niciodată.

Acești monstrii, din păcate, sunt în fiecare dintre noi. Pentru că sunt noi. Dar având în vedere că ne naștem buni, fiind corupți ulterior de apariția acestor monștrii în înăuntrul nostru, ne petrecem tot restul vieții luptându-ne cu ei. Cu noi înșine. Cu ceea ce am putea deveni. Cu ceea ce ne străduim să nu devenim. Iar uneori obosim. Sau, pentru că suntem slabi, nu  putem să le facem față și cedăm, lăsându-i să ne controleze. Alteori reușim să îi ținem bine ascunși față de cei din jurul nostru și le dăm drumul doar atunci când ne pot răni doar pe noi înșine.

Dar pentru a controla pe deplin acești monștri trebuie să îi cunoaștem. Să știm cine suntem. Să știm cine e monstru din înăuntrul nostru. Să realizăm cine am putea fi noi și cine ar putea fi ei. Să conștientizăm că deciziile pe care le-am luat sunt cele care au dus la această formă a sinelui nostru. Pe urmă trebuie să îi acceptăm. Cu toții suntem răi, într-o anumită măsură. Cu toții avem doza noastră de Yin așa cum o avem și pe cea de Yang. Important este echilibrul. Iar în ultimul rând, trebuie să știm când să lăsăm monștrii să preia controlul asupra noastră și când să-i încătușăm cu o sută de lanțuri. Să fi bun în permanență e o greșeală. Oamenii profită de slăbiciunea aceasta, motiv pentru care ajungi să fi rănit și să îți dorești ca monstrul tău să te salveze. Uneori e bine să le servești oamenilor din propriul lor medicament. Dar să nu uităm că supradozele ucid.

Și așa lupta aceasta riscă să continue la nesfârșit, făcându-ne să trăim într-un permanent conflict cu noi înșine, dar în același timp, și cu cei din jurul nostru. Mai devreme sau mai târziu majoritatea dintre noi ajungem să îi acceptăm și să îi constrolăm. Unii mai repede, alții mai târziu. Unii mai ușor, alții mai repede. Și mai există și acei câțiva care ajung să-i omoare prin a se omorî. Felul în care le ținem piept monștrilor ne aparține. În totalitate. De aceea trebuie să ne asumăm consecințele faptelor noastre.

En:

            We all have a world of our own, an imaginary one, an ideal, perfect world, made up by our minds, in which we refuge... for whatever reason. Most of the time the reason is physically or emotionally suffering. That`s why we want a better world, where we can be happy, where we are no longer suffering. But just as in every other worlds, there is not just good. It`s impossible. It`s absurd. How would we be able to tell what is good without comparing it to the bad?

            And this bad is represented by our monsters.

            How these monsters look like? What are they? What do they do?

            Well, these monsters have no fur, no claws and no horns, they don`t have red eyes or super powers. These monster are us. Another version of us. A part of us that mirrors our absolute pride and the greed that we are capable of. They represent the higher level of fury, anger and envy that we have within us. They are our unlimited lust, our absolute laziness, a gluttony that is directly propotional with the food that feeds it. They are the vices that we strive to restain. They are the sufferings that comsumed us. They are those wounds that life gave us and which never healed.

            These monster, unfortunatly, are inside of every one of us. But considering that we all born good, beeing aferwords corrupted by the presence of these monsters inside us, we spend the rest of our lives fighting them. Fighting ourselves. Fighting for what we can become. Fighting against what we don`t want to become. But we get tired. Or, because we are weak, we can not cope with them and we give up, letting them to control us. Other time we are capable of hiding them so well, and let them take control when the only person they can hurt is ourselves.

            But to fully control them we must get to know them. To know who we are. To know who`s the monster inside us. To know who we can be and what they can became. We have to understand that the decisions that we had made led to this form of ourselves. After this we need to accept them. We all are bad, to a certain degree. We all have a little bit of Yin within ourselves as well as we have a little Yang. We just have to maintain the balance. Last but not least, we need to know when it is good to let then take the comand over us and when to restain them with hundreds of chains. To be always good is a mistake. People take advantage of you becase they see it as a weakness and because of this we get hurt and we want that monster to came to rescue us. Sometimes is best to pay people with the same coin. But don`t forget that overdoses can kill as well.

           

            And like this, the battle can continue forever, making us live in a permanent conflict with ourselves and, at the same time, with the people around us. Sooner or later the majority of us get to accept and to control our monsters. Some faster, some slower. Some easier, some harder. And there are some few people who end up killing the monster by killing themselves. How we cope with our monsters is up to us. Completely. That`s why we must take responsability for our decisions.


SCRIS DE / WRITTEN BY ALEXANDRA - GEANINA BURTIUC

ANUL NOU / NEW YEAR`S EVE

RO:

Mâncare, băutură, prieteni, familie, distracție, muzică, dans, bârfe, pregătiri, artificii... Acesta este Revelionul. Podul dintre ani.  Trecerea de la un an la celălalt. Un motiv de sărbătoare și de veselie, că doar am apucat încă un an.

Dar, totusi, de ce pare atât de superficial și supraestimat? 

Dacă vrei să sărbătorești, să ai motiv să bei, să mănânci bunătăți și să te întâlnești cu prietenii și familia, nu ai nevoie de Revelion. Până și faptul ca e senin cerul poate fi motiv de sărbătoare. Că doar e o zi frumoasă! Dacă vrei să asculți muzică și să dansezi, nu ai nevoie de Revelion. Ai nevoie de un set de boxe și de niște energie. Dacă vrei să bârfești, din nou, nu ai nevoie de Revelion. O poți face de pe telefonul mobil, de pe laptop, de pe tabletă... că doar există internet. Dacă vrei să te dichisești, o poți face și pentru cele cinci minute în care mergi până la magazinul din colțul străzii ca să cumperi o pâine. Dacă vrei artificii... ei bine, pentru acestea ai nevoie de o ocazie mai specială... sau de o căutare pe internet. 

Și atunci de ce petrecem de Revelion? De ce ne pregătim atât pentru câteva momente de bucurie? 

Pentru că ne place. Acesta ar fi cel mai scurt și mai succint răspuns. Ne place să ne dichisim, să petrecem, să mâncăm și să bem... mai ales pe banii altora. Și în casele altora. Și am face-o mai des dacă oamenii din jurul nostru nu ne-ar considera nebuni că sărbătorim înflorirea florilor primăvara sau primii fulgi de nea iarna. Am face-o în fiecare zi. Și am găsi chiar mai mult de 365 de motive pentru a o face.

Dar să nu uităm totuși că Revelionul e doar o altă zi din calendar, doar că în locul cifrelor care determină zilele și/sau lunile, de această dacă se schimbă o cifră din rândul anilor. 2016 devine 2017. Atât! Săptămânile se succed la fel. Zile se numără la fel. Timpul trece la fel de repede... sau de încet. Nimic altceva nu se schimbă. Dar cu toții simțim nevoia de ne reîmprospăta visele. De a ne motiva din nou să începem ce n-am avut curaj anul trecut. De a ne întări speranțele și de a ne îmbărbăta.

De ce e nevoie de un nou an pentru toate astea? De ce nu e suficient o nouă zi? 

Adăugați o legendă

EN:

Food, drinks, friends, family, fun, music, dance, gossips, arrangements, fireworks... This is The New Year`s Eve. The bridge between the years. The switch from one year to another. The reason for celebrating and having fun, because we lived another year.

But, still, why does it seem so superficial and overrated? 

If you want to celebrate, to drink, to eat delicious food and to meet your friends and family, you don`t need New Year`s Eve. Even the fact that the sky is blue can be a reason to celebrate. It`s a beautiful day after all! If you want to listen to music and dance, you don`t need New Year`s Eve. All you need is a pair of speakers and some energy. If you want to gossip, again, you don`t need New Year`s Eve. You can do it on your smartphone, on your computer, on your tablet. All you need is Internet. If you want to dress up, you can do it for those five minutes that takes to go to the store nearby to buy a bread. If you want fireworks... well, for those you need a special occasion... or a search on google.

And then, why we celebrate New Year`s Eve? Why do we do so many arrangements for some moments of joy?

Because we like it. This is the shortest and the simplest answer. We like to dress up, to party, to eat and drink... especially when someone else is paying... and when it is in someone else`s house. We would do it more often if the people around us will not consider us crazy because we celebrate the blossoming of the flowers in the spring or the fall of the first snowflake in the winter. We would do it everyday. And we would find more than 365 reason to do it.

Let`s not forget that the New Year`s Eve is just another day in calendar, just this time instead of changing the numbers of days and months, we change a number in the year. 2016 becomes 2017. That`s it! Weeks are the same. Days are the same. Time passes as faster... or slower as usual. Nothing else changes. But everybody feels the need to refresh their dreams. To motivate themselves to do the things that they did not have the courage to do last year. To hope and to cheer up again because it`s a new start.

Why do we need a new year for all of these? Why is it not enough just a new day?

SCRIS DE / WRITTEN BY ALEXANDRA - GEANINA BURTIUC