Latest Posts

Recent Posts Widget

Popular Posts

Wednesday, February 7, 2018

FASHIONLESS FASHION - ANTI-MODĂ


 
FASHIONLESS FASHION
Conceptul de ANTI-Modă -  felul în care a apărut,
s-a dezvoltat și relația pe care o are cu moda


Fashion Photography by Maciej Grochala


            Adevărul este că nu te poți numi anti, împotriva a ceva sau a cuiva, decât dacă vorbești despre acel ceva căruia i te împotrivești. Cu alte cuvinte, anti-moda nu există decât în relație directă cu moda căreia i se opune. Astfel că, nu doar că va exprima contrariul a ceea ce înseamnă moda, dar se va strădui să se îndepărteze tot mai mult de ceea ce definește moda ca fiind modă. Iar dacă e să disec conceptul de fashionless fahsion, ei bine, ajung la concluzia că nu e doar o sintagmă antitezică și paradoxală, care își anulează propria definiție, ci că datorită acestui fapt este atât de specifică scenei modei. Multe, dacă nu toate, din conceptele pe care se bazează și pe care funcționează moda sunt paradoxale.

             Sunt considerate timeless, clasice piesele vestimentare precum sacoul, cămașa și fusta dreaptă, când există piese și elemente vestimentare mult mai vechi decât acestea pe care astăzi încă le utilizăm, una dintre acestea fiind pelerina (purtată încă din antichitate, astăzi găsită sub forme similare, dar realizată din materiale vremii). Conceptul de fashion art luptă pentru a demonstra valoarea artistică a modei și a relațiilor dintre aceste două domenii, dar în același timp moda nu a fost și nici nu va fi vreodată considerată parte integrală a lumii artei, datorită industriei pe care moda se bazează. Iar dacă vrei să vorbești despre industria textilă ajungi, fără prea mult efort, să vorbești despre diferențele dintre un produs de serie și unul unicat. Iar una dintre principalele deosebiri între aceste tipuri de produse este valoarea estetica intrinsecă. Valorile estetice și modul artistic de creare și de prezentare a hainelor sunt cele care definesc moda. Altfel spus, cu cât încerci mai mult să demonstrezi că produsele create în cadrul modei sunt rezultatul industrializării, cu atât mai mult crești, inevitabil, valoarea artistică a pieselor vestimentare care nu se bazează pe industrie (haut couture). Cele două aspecte sunt direct proporționale și inseparabile, arătând că modă poate aveam atât valori estetice și artistice, cât și valoare materială, financiară.
               Se vorbește despre modă ca fiind o „oglindă a societății”, dar în momentul în care dorești să privești societatea ca grup, ca unitate, ca un ansamblu de oameni, realizezi că felul în care acești oameni se îmbracă are anumite caracteristici, caracteristici care variază considerabil față de ceea ce e prezentat pe podium (acela fiind un moment care nu definește mentalitatea unei întregi societăți). Iar această categorie de îmbrăcăminte este ceea ce se numește street style, „stilul” de stradă cum ar fi numit prin traducere, hainele pe care oamenii le îmbracă pentru a ieși din casă. Dar în acest context nu e vorba de moda care ne e prezentată pe podium, nici de tendințe, nici despre vreuna dintre marile case de modă – elemente care de altfel definesc moda, ci este vorba de industria textilă și de creativitatea umană în asortarea pieselor pe care aceștia și le cumpără din magazine. Deci care „modă” e implicată în această oglindire? Despre ce se vorbește de fapt? Și probabil o întrebare mult mai relevantă ar fi, ce reprezintă aceasta modă?
            Anti-moda, cum am menționat anterior, este doar un alt concept din domeniul vast al modei care, prin esența sa paradoxală, vorbește despre modă. Dar așa cum îl numește Lavinia Ban în articolul din 2014 scris pentru  Not just a label, este cea care „moves things forward”. Iar datorită acestor caracteristici, anti-moda a fost de cele mai multe ori asociată cu avangarda (modei). Se consideră că acest concept a înflorit în jurul anilor 1990, dar semințele anti-modei au fost plasate mult mai devreme, pe întreg parcursul secolului al XX-lea. Totuși Lavinia Ban consideră că „Anti-Fashion is a general term which attempts to cover a particular phenomena in the field of fashion, namely uses of fashion that are previously unheard of, or which do not easily fit into an established category or mode of fashion.”  Cu alte cuvinte, orice idee inovativă, revoluționară, fără un precedent, face parte din această anti-modă, chiar dacă nu a fost creată neapărat cu acest scop.
            În 1920 Gabrielle „Coco” Chanel a avut ideea de a propune haine bărbătești pentru femei. Astfel că a introdus pantalonul pentru linia feminină. O idee care, nu doar că a fost considerată anti-modă, ci care a fost considerată și feministă. Și uite că astăzi e absolut normal ca o femeie să poarte orice pereche de pantaloni dorește, fără a fi neapărat considerată feministă, revoluționară sau bărbătoasă.



            Costumul Zoot, care a apărut în America în ani `40, a avut ca punct de plecare ideea de contra-cultură, deci de opoziție, fiind creat de la bun început pentru a se opune unui anumit set de norme și de reguli. Din acest motiv pantalonii costumului erau mult mai largi și mai lungi decât în mod normal, de aceea și proporția sacoului a fost alungită, iar cravata purtată cu acest costum a fost radical scurtată. Într-o altă ordine de idei, schimbarea proporțiilor pieselor componente ale acestui costum a rezultat într-o revoluție vestimentară.



             Douăzeci de ani mai târziu a apărut Monikini. Rudi Gernreich, în 1964, a creat un costum de baie care nu includea acoperământ pentru sâni, un concept care nu a fost acceptat la acea vreme. Discrepanța creată de acest costum de baie față de ceea ce se purta pentru „baie” cu 60 de ani înainte a fost prea mare ca societatea să poată accepta schimbarea, o schimbare care includea părți descoperite, nude, în mod special sânii. Rudi Gernreich a creat, de asemenea, și rochii de seară cărora le lipsea un acoperământ pentru sâni. Tot el a fost cel care a încercat să promoveze noțiunea de haine unisex și să distrugă orice fel de delimitări în privința sexualității și a genurilor, idei pe care astăzi le vedem aplicate în tot mai multe colecții și abordate de tot mai mulți designeri.



            Când Rei Kawakubo și-a făcut debutul pe scena modei din Franța, nu doar că a șocat publicul, ci a extins limitele designului (ceea ce încă face). A introdus conceptul de deconstrucție (concept existent în filosofie, care demonstrează încă o dată că nu e nevoie de studii în modă pentru a fi un designer excepțional, Rei Kawakubo fiind absolventă de filosofie), prezentând haine care schimbau complet volumele corpului uman, care creau morfologii neobișnuite și care păreau a nu fi haine. Singurul motiv pentru care erau considerate astfel a fost faptul că puteau fi îmbrăcate. Spectacolele subversive ale lui Alexander McQueen, puse în scenă în anii `90, a șocat, de asemenea, lumea modei prin excesivitatea dramei exprimate și prin estetica urâtului pe care o propunea, un concept care nu a fost până atunci exprimat prin modă (în fond, îmbrăcăminte și machiajul au fost create pentru a înfumuseța o persoană, nu pentru a o urâții).



            Moda Minimalistă, apărută tot în anii `90, este unul dintre curentele din modă care a apărut ca o reacție la moda excesiva și luxuriantă din anii 1950-1960. Astfel că propunea o viziune total opusă a ceea ce existase până în acel moment. Din acest motiv a fost considerată și ea anti-modă. Dar astăzi, moda minimalistă a ajuns să fie o ramificare a modei, abordată de mulți designeri, care consideră că mai puțin înseamnă mai bine și care consideră că se poate ajunge la esență în momentul în care nu mai râmâne nimic de eliminat de pe o piesa vestimentară.



            Astăzi conceptul de anti-modă se poate observa în moda experimentală, în abordările designerilor care în mod deliberat doresc să înnoiască moda și felul în care omul se raportează la straturile exterioare. De exemplu, Naomi Filmer creează bijuterii din sticlă care obstrucționează mișcarea corpului, îl reconfigurează și deconstruiește orice idee preexistentă despre felul în care arată și se comportă corpul uman. Ceea ce creează Erwina Ziomkowska  este, de asemenea considerat anti-modă deoarece creează lenjerie intima și pantofi care, prin adăugarea acelor și a pionezelor, sfidează și dezasamblează conceptele de comoditate și de funcționalitate, concepte pe care este construită întreaga industrie a modei.



            Toți cei menționați anterior, și mulții alții asemeni lor, au fost considerați ca făcând parte din acest fenomen descris ca anti-modă, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, deoarece după o perioadă în care ochiul necunoscător a ajuns să se obișnuiască cu estetica impusă de ei, au devenit apreciați și chiar plăcuți de mase (cum e cazul lui Alexander McQueen sau Rei Kawakubo). Și totuși, fără acești designeri și ideile lor revoluționare, moda de astăzi ar fi arătat altfel. În fond, moda este expresia noului și a schimbării continue. Toate ideile inovatoare au fost considerate anti-modă datorită faptului că aduceau o schimbare radicală în felul de a crea, de a purta și de a îmbrăca o haină. Iar luând în considerare acest punct de vedere, anti-moda mai poate fi considerată anti? În adevăratul sens al cuvântului? Schimbarea pe care designerii considerați anti-modă vor să o introducă nu e totuși parte a sistemului modei și a modului ei de funcționare? În fond, așa cum susține și  Li Edelkoort în lucrarea sa, Anti-fashion: a Manifesto for the next decade, moda a fost întotdeauna domeniul în care s-a întâmplat pentru prima dată schimbarea, domeniul care a reacționat primul la evenimentele petrecute în societate: „fashion was always, always, there first!”. Iar atâta timp cât anti-moda a generat și a produs noi concepte, idei, perspective, de ce e anti? De ce schimbarea trebuie să fie considerată a fi ceva negativ, când în fond e benefică, e necesară, și mai presus de toate, e ceea ce motivează creația? Da, au fost create haine rudimentare, simple, minimaliste, urâte, rupte, zdrențuite, provocatoare, și au fost mulți designeri care au fost etichetați astfel, ale căror creații au fost considerate fashionless fashion (inclusiv Miuccia Prada, din spatele brandului Prada). Dar hainele care sunt descrise cu acești termeni, nu sunt cumva hainele care se află acum în propriul dulap?
            În opinia mea conceptul acesta de anti-modă și de modă fără de modă (fashionless fashion) nici nu ar trebui să existe. E inutil. E considerat de bun gust (fashionable) orice e nou, orice e inedit, orice e bazat pe un concept și transmite un mesaj sau o poveste, orice are valori conceptuale, intelectuale și estetice, singura regulă a jocului e ca acel orice să poată fi cumva  îmbrăcat. Că e purtabil sau nu, nici nu mai contează, atâta timp cât exprimă conceptul de la care a pornit designerul. Tot modă e! Pentru că moda asta reprezintă! Schimbare, nou, inedit. Anti-modă? Ce ar fi fost ea fără modă? Dar ce ai fost moda fără ea?

Bibliografie:



1. Anti-fashion – Lavinia Ban, articol scris pentru Not just a label, în data de 21 august 2014,  https://www.notjustalabel.com/editorial/anti-fashion

2. Anti-fashion – Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Anti-fashion

3. Anti-fashion: A Manifesto For The Next Decade -  Li Edelkoort, 2017
4. Prezentare video a manifestului - Li Edelkoort  



Articol scris de: Burtiuc Alexandra Geanina


No comments:

Post a Comment