IRIS VAN HERPEN SPRING 2017 COUTURE COLLECTION : BETWEEN THE LINES

Chu Wong wearing IvH Between The Lines for El País Semanal shot by Xevi Muntané Photography

EN:     Have you seen a dress that vibrates? Or have you seen a dress so thin and transparent that is almost invisible? Well, they exist in the newest couture collection of Iris van Herpen. She is a Dutch fashion designer, who debuted in fashion industry 10 years ago, in 2007. She is world known for her futuristic designs, her name nowadays being equivalent to 3D printing applied in fashion. The collection for spring 2017, released in Paris in January, is entitled Between the lines, a name that defines the concept and the visuals altogether.     

         The collection is composed of 16 outfits, the majority of them being dresses. And the reason for such a small number of garments in a collection is, firstly, the cost and secondly the complex process of making them. The dresses and the single jumpsuit are made of silicone and polyurethane (PU), combine with cotton and silk for making those non-conventional materials more comfortable for wearing. This means not just the fact that she used non-conventional materials, which may be more difficult to work with, but proving her knowledge and interest in the newest technology. And, of course, having connections around the globe for making it happened. The lines for the dresses made of silicone were hand-painted thorough injection molding, a technique shown step by step in the Process film that she posted on her Youtube channel. The lines for the dresses that were made of PU were laser cut from a block of material in Atelier 13 from Bucharest and sewed together to create the garment. The technology involved in such a process of creating just one dress is not easy to find and is pretty expansive, because of that. But this complex process of creating the dresses and the materials themselves is what makes the collection special and unique. Even the title says that you have to, literally, read between the lines, where the material, the main “character”, actually is.

Photography by Molly SJ Lowe

Photography by Molly SJ Lowe

Photography by Molly SJ Lowe

        When it comes to colors, the collection is monochrome, combining different shades of white and black. When it comes to pattern… well, it is in the title: lines. They were everywhere and in every form. Black, white, thin, thick, curved, in zig zag, forming other shapes, on the dress, cut through, in the background… What a better way of expressing an abstract concept if not through lines? When it comes to structure, some of the garments were made of more layers which showed different degrees of transparency and some were made of a single layer, being so transparent that it could be confused with the skin of the models. When it comes to the hair, it was kept as simple as possible because the attention needed to be on the garments. But it doesn`t mean that is wasn`t correlated with the whole concept. Yes, it was a pony tail on the back of the head, but in the front the models had a sharp bangs, pointing down like an arrow, splitted into two, creating a path on the forehead. It was another symbol for the lines. And the make up was kept simple as well. The interesting part here was the disappearance of the eyebrows. The rest was kept all natural. And there wasn`t any others accessories.

         The scene (room) where the collection was presented was black, covered in white zig-zag lines, models walking between those lines. The room itself wasn`t too spacious, and the public wasn`t lighted. In my opinion the lighting in the room wasn`t good at all. It was too dark and the dresses deserved to be seen clearer, especially the little details that they had and the material that they were made of.  But  maybe that was the intention.

          But what I found far more interesting about the presentation itself was the background music. Or should I say sounds? Yes, they had a rhythm, but they weren’t actual music, like we are used to nowadays. It was more like a combination of different frequencies and vibrations which had a rhythm that was repeated at a certain time. And that was the moment I realized what the concept of the collection was. Iris van Herpen never said what was her source of inspiration for this collection, she only said in an interview that she thinks about and gets inspired by abstract concepts and doesn`t use images, because she doesn`t like to recreate them. And music is not an image, even if you can`t define it as abstract. And sound is even more “abstract” that music. That`s why I strongly believe that the concept for this collection is frequency and representing visually the vibration of the sound. And what sustain this theory of mine about the concept for this collection are two dresses. More clear the dresses with number 8 and 9 (in the order they were presented in the show). They literally vibrate! It`s a visual effect created by the layers of the curved vertical lines of silicone put together on a silk dress, amplified by the movement of the model and a special rhythm in the background sound. And the dress number 15 reminded me of a bat. It was because of the A silhouette of the dress and because of the pitched, chaotic sound that could be heard when it came on scene. And, of course, its black color and the pattern formed on its surface added even more to my theory. 

Dress number 8 - Photo: Yannis Vlamos / Indigital.tv

Dress number 9 - Photo: Yannis Vlamos / Indigital.tv

Photography by Molly SJ Lowe

Photography by Molly SJ Lowe

          Even though the last dress that was presented in the show had an unusual form and texture, made of silicone, is considered the climax of the show (this can be said because of its presentation and because almost every show has its own main "character"), the dresses that I mentioned previously are the ones that, in my opinion, spoke more about this collection. 

           I really enjoyed watching this show because I could see what makes this fashion show being an “art exhibition” and I sincerely recommend this show to everyone. And I could also see how the future of clothing will look like: the usage of non-conventional materials will be much higher, finding and making such clothes will be easier, the 3D printing will change the way we will obtain our clothes. Being able to see all of these in one collection proves the talent and the forward thinking that Iris van Herpen is capable of. And this is way I respect and appreciate her so much. 

RO:         Ai văzut vreodată o rochie care să vibreze? Sau ai văzut vreodată o rochie care să fie atât de subțire și de transparentă încât pare a fi aproape invizibilă? Ei bine, există în cea mai recentă colecție couture a lui Iris van Herpen. Aceasta este un designer de modă de origine olandeză, care a debutat în industria modei cu 10 ani în urmă, în 2007. E renumită la nivel global pentru designul ei futuristic, numele ei fiind echivalent cu printul 3D aplicat în modă. Colecția pentru primăvara 2017, lansată în Paris în Ianuarie, este intitulată Printre linii (Between the lines), un nume care definește atât conceptul, cât şi aspectul vizual, totodată. 

           Colecția e compusă din 16 ținute, majoritatea dintre ele fiind rochii. Motivul pentru numărul mic de ținute care compun această colecție este, în primul rând costul ridicat implicat în crearea lor și, în al doilea rând, procesul complex de creare a lor. Rochiile, și singura salopetă a colecției, sunt create din silicon și poliuretan (PU), în combinație cu bumbac și mătase, pentru a face aceste materiale non-convenționale mai comfortabile în timpul purtării. Acest aspect demonstrează nu doar că sunt utilizate materiale non-convenționale, cu care de multe ori e mai dificil de lucrat, ci și cunoștințele și interesul designerului pentru cea mai nouă tehnologie de pe piaţă. Și, bineînțeles, relațiile pe care aceasta le are la nivel global pentru a da viață acestor ținute. Liniile de pe rochiile create din silicon sunt realizate manual prin injectarea pigmentului, o tehnică arătată pas cu pas în filmul Process film care a fost postat pe canalul ei oficial de pe Youtube. Liniile pentru rochiile create din poliuretan au fost tăiate cu laserul dintr-un bloc de material în Atelier 13 din București, mai apoi fiind cusute împreună pentru a crea ținuta. Tehnologia pe care o implică crearea doar a unei singure rochii nu există la orice colț de stradă și e destul de scumpă, datorită acestul fapt. Dar acest proces complex de creare din spatele acestor rochii este ceea ce face această colecție să fie specială și unică. Chiar și titlul o spune că, literalmente, trebuie să citești printe rânduri, unde de fapt se află materialul, „personajul” principal al colecției. 

Estelle Yves in Iris van Herpen Between The Lines for ELLE Türkiye, shot by Alexei Hay.

Photography by Benjamin Kanarek

           În ceea ce privește gama cromatică, colecția este monocromă, combinâd diferite nuanțe de alb și de negru. În ceea ce privește imprimeul... ei bine, e în tiltu: liniile. Sunt peste tot și sub orice formă posibilă. Negre, albe, subțiri, groase, curbate, în zig-zag, creând alte forme, pe rochii, tăiate din rochie, în fundal... În ce mod mai bun poți exprima un concept abstract dacă nu prin intermediul liniilor? În ceea ce privește strucutura, unele ținute au fost create din suprapuneri de straturi, fiecare strat având un alt grad de transparență, iar altele au fost create dintr-un singur strat, fiind atât de transparente încât materialul putea fi confundat cu pielea modelului. În ceea ce priveşte coafura, aceasta a fost păstrată pe cât de simplă posibil deoarece atenţia trebuia să cadă pe ţinute. Dar nu înseamnă că nu a fost corelată cu concpetul colecţiei. Da, era o coadă prinsă la ceafă, dar în faţă modelele aveau un breton ascuţit, ţintind în jos precum o săgeată, având o cărare pe mijloc care îl despărţea în două. A fost un alt simbol al liniilor. Iar machiajul a fost pătrat, de asemenea, simplu. Partea interesantă a acestuia era dispariţia sprâncenelor. Restul a fost păstrat natural. Iar accesoriile au lipsit cu desăvârșire. 

           Încăperea în care a fost prezentată colecția a fost neagră, având linii în zig-zag, modelele mergând printre acestea. Camera în sine nu era extrem de spațioasă, iar publicul nu a fost luminat. În opinia mea eclerajul din încăpere nu a fost deloc bun. Lumina a fost prea slabă, iar rochiile meritau să fie mai bine văzute, mai ales datorită detaliilor pe care acestea le conțineau. Dar se poate ca această să fi fost de fapt intenția. 

          Dar ceea ce mi s-a părut extrem de interesant în prezentare a fost de fapt muzica din fundal. Sau ar trebui să spun sunetele din fundal? Da, aveau un ritm, dar nu era tocmai muzica cu care sunt noi obișnuiți. Era mai degrabă o combinație de diferite frecvențe și vibrații care aveau un ritm al lor, repetat la un anumit interval de timp. Iris van Herpen nu a spus niciodată care a fost sursa ei de inspirație pentru această colecție, doar a susținut într-un interviu că e inspirată de și gândește în termeni abstracți și că nu folosește imagini deoarece nu îi place să refacă ceva ce e deja făcut. Iar muzica nu este o imagine, chiar dacă nu poate fii definită ca fiind abstractă. Iar sunetul e chiar și mai „abstract” decât muzica. Din acest motiv cred cu tărie că conceptul pentru această colecție este frecvența și reprezentarea vizuală a sunetelor. Iar ceea ce îmi susține această teorie despre conceptul din spatele acestei colecții sunt două rochii. Mai concret, rochia cu numărul 8 și cea cu numărul 9 (din ordinea în care au fost prezentate pe scenă). Vibrează, literarmente! Este un efect vizual creat de mai multe straturi de linii curbe dispuse vertical, asamblate pe o rochie de mătase, amplificat de mișcarea modelului și de ritmul special al sunetelor din fundal. Iar rochia cu numprul 15 îmi amintește de un liliac. Acest aspect se datorează siluetei A a rochiei și sunetului ascuțit și haotic care se putea auzi în momentul în care a fost prezentată. Și, bineînțeles, culoarea neagră și imprimeul de pe suprafața ei ai întărit acestă teorie. 

Photography by Molly SJ Lowe

Photo by Pierre Dal Corso Photography

Dress number 15 - Photo: Yannis Vlamos / Indigital.tv

        În ciuda faptului că ultima rochie care a fost prezentată în cadrul spectacolului a avut o formă și o textură neobișnuită, fiind creată de asemenea din silicon, și care este considerată climaxul spectacolului (acest lucru se poate vedea din modul de prezentare al ei), rochiile pe care le-am menționat anterior sunt cele care, în opinia mea, sunt reprezentative pentru  această colecție. Mi-a făcut mare plăcere să urmăresc acest spectacol deoarece am putut vedea acel ceva care face acest spectacol de modă să poată fi considerat de fapt o „expoziție de artă” și îl recomand tuturor cu sinceritate. Am putut, de asemenea, să văd care va fi viitorul hainelor: se vor utiliza mai frecvent materialele non-convenționale, găsirea și crearea unor astfel de haine va fi mult mai ușoară, printarea 3D va schimba felul în care ne vom obține hainele. Deoarece toate aspecte se pot vedea în această singură colecție, acestea dovedesc talentul și gândirea îndreptată spre viitor pe care Iris van Herpen le posedă. Iar acesta este motivul pentru care o apreciez și o respect atât de mult. 

ARTICOL SCRIS DE / ARTICLE WRITTEN BY ALEXANDRA - GEANINA BURTIUC

Sources/Surse:

Iris van Herpen spring 2017 couture collection – Amy Verner http://www.vogue.com/fashion-shows/spring-2017-couture/iris-van-herpen

Process film – Ryan McDanials for Iris van Herpen Between the lines 2017 couture collection https://www.youtube.com/watch?v=FiE3yVULRBY 

     

Iris van Herpen Between the lines – show https://www.youtube.com/watch?v=GWAVV2n4T