FASHIONLESS FASHION - ANTI-MODĂ

 

FASHIONLESS FASHION

Conceptul de ANTI-Modă -  felul în care a apărut,

s-a dezvoltat și relația pe care o are cu moda

Fashion Photography by Maciej Grochala

            Adevărul este că nu te poți numi anti, împotriva a ceva sau a cuiva, decât dacă vorbești despre acel ceva căruia i te împotrivești. Cu alte cuvinte, anti-moda nu există decât în relație directă cu moda căreia i se opune. Astfel că, nu doar că va exprima contrariul a ceea ce înseamnă moda, dar se va strădui să se îndepărteze tot mai mult de ceea ce definește moda ca fiind modă. Iar dacă e să disec conceptul de fashionless fahsion, ei bine, ajung la concluzia că nu e doar o sintagmă antitezică și paradoxală, care își anulează propria definiție, ci că datorită acestui fapt este atât de specifică scenei modei. Multe, dacă nu toate, din conceptele pe care se bazează și pe care funcționează moda sunt paradoxale.

             Sunt considerate timeless, clasice piesele vestimentare precum sacoul, cămașa și fusta dreaptă, când există piese și elemente vestimentare mult mai vechi decât acestea pe care astăzi încă le utilizăm, una dintre acestea fiind pelerina (purtată încă din antichitate, astăzi găsită sub forme similare, dar realizată din materiale vremii). Conceptul de fashion art luptă pentru a demonstra valoarea artistică a modei și a relațiilor dintre aceste două domenii, dar în același timp moda nu a fost și nici nu va fi vreodată considerată parte integrală a lumii artei, datorită industriei pe care moda se bazează. Iar dacă vrei să vorbești despre industria textilă ajungi, fără prea mult efort, să vorbești despre diferențele dintre un produs de serie și unul unicat. Iar una dintre principalele deosebiri între aceste tipuri de produse este valoarea estetica intrinsecă. Valorile estetice și modul artistic de creare și de prezentare a hainelor sunt cele care definesc moda. Altfel spus, cu cât încerci mai mult să demonstrezi că produsele create în cadrul modei sunt rezultatul industrializării, cu atât mai mult crești, inevitabil, valoarea artistică a pieselor vestimentare care nu se bazează pe industrie (haut couture). Cele două aspecte sunt direct proporționale și inseparabile, arătând că modă poate aveam atât valori estetice și artistice, cât și valoare materială, financiară.

               Se vorbește despre modă ca fiind o „oglindă a societății”, dar în momentul în care dorești să privești societatea ca grup, ca unitate, ca un ansamblu de oameni, realizezi că felul în care acești oameni se îmbracă are anumite caracteristici, caracteristici care variază considerabil față de ceea ce e prezentat pe podium (acela fiind un moment care nu definește mentalitatea unei întregi societăți). Iar această categorie de îmbrăcăminte este ceea ce se numește street style, „stilul” de stradă cum ar fi numit prin traducere, hainele pe care oamenii le îmbracă pentru a ieși din casă. Dar în acest context nu e vorba de moda care ne e prezentată pe podium, nici de tendințe, nici despre vreuna dintre marile case de modă – elemente care de altfel definesc moda, ci este vorba de industria textilă și de creativitatea umană în asortarea pieselor pe care aceștia și le cumpără din magazine. Deci care „modă” e implicată în această oglindire? Despre ce se vorbește de fapt? Și probabil o întrebare mult mai relevantă ar fi, ce reprezintă aceasta modă?

            Anti-moda, cum am menționat anterior, este doar un alt concept din domeniul vast al modei care, prin esența sa paradoxală, vorbește despre modă. Dar așa cum îl numește Lavinia Ban în articolul din 2014 scris pentru  Not just a label, este cea care „moves things forward”. Iar datorită acestor caracteristici, anti-moda a fost de cele mai multe ori asociată cu avangarda (modei). Se consideră că acest concept a înflorit în jurul anilor 1990, dar semințele anti-modei au fost plasate mult mai devreme, pe întreg parcursul secolului al XX-lea. Totuși Lavinia Ban consideră că „Anti-Fashion is a general term which attempts to cover a particular phenomena in the field of fashion, namely uses of fashion that are previously unheard of, or which do not easily fit into an established category or mode of fashion.”  Cu alte cuvinte, orice idee inovativă, revoluționară, fără un precedent, face parte din această anti-modă, chiar dacă nu a fost creată neapărat cu acest scop.

            În 1920 Gabrielle „Coco” Chanel a avut ideea de a propune haine bărbătești pentru femei. Astfel că a introdus pantalonul pentru linia feminină. O idee care, nu doar că a fost considerată anti-modă, ci care a fost considerată și feministă. Și uite că astăzi e absolut normal ca o femeie să poarte orice pereche de pantaloni dorește, fără a fi neapărat considerată feministă, revoluționară sau bărbătoasă.

            Costumul Zoot, care a apărut în America în ani `40, a avut ca punct de plecare ideea de contra-cultură, deci de opoziție, fiind creat de la bun început pentru a se opune unui anumit set de norme și de reguli. Din acest motiv pantalonii costumului erau mult mai largi și mai lungi decât în mod normal, de aceea și proporția sacoului a fost alungită, iar cravata purtată cu acest costum a fost radical scurtată. Într-o altă ordine de idei, schimbarea proporțiilor pieselor componente ale acestui costum a rezultat într-o revoluție vestimentară.

             Douăzeci de ani mai târziu a apărut Monikini. Rudi Gernreich, în 1964, a creat un costum de baie care nu includea acoperământ pentru sâni, un concept care nu a fost acceptat la acea vreme. Discrepanța creată de acest costum de baie față de ceea ce se purta pentru „baie” cu 60 de ani înainte a fost prea mare ca societatea să poată accepta schimbarea, o schimbare care includea părți descoperite, nude, în mod special sânii. Rudi Gernreich a creat, de asemenea, și rochii de seară cărora le lipsea un acoperământ pentru sâni. Tot el a fost cel care a încercat să promoveze noțiunea de haine unisex și să distrugă orice fel de delimitări în privința sexualității și a genurilor, idei pe care astăzi le vedem aplicate în tot mai multe colecții și abordate de tot mai mulți designeri.

            Când Rei Kawakubo și-a făcut debutul pe scena modei din Franța, nu doar că a șocat publicul, ci a extins limitele designului (ceea ce încă face). A introdus conceptul de deconstrucție (concept existent în filosofie, care demonstrează încă o dată că nu e nevoie de studii în modă pentru a fi un designer excepțional, Rei Kawakubo fiind absolventă de filosofie), prezentând haine care schimbau complet volumele corpului uman, care creau morfologii neobișnuite și care păreau a nu fi haine. Singurul motiv pentru care erau considerate astfel a fost faptul că puteau fi îmbrăcate. Spectacolele subversive ale lui Alexander McQueen, puse în scenă în anii `90, a șocat, de asemenea, lumea modei prin excesivitatea dramei exprimate și prin estetica urâtului pe care o propunea, un concept care nu a fost până atunci exprimat prin modă (în fond, îmbrăcăminte și machiajul au fost create pentru a înfumuseța o persoană, nu pentru a o urâții).

            Moda Minimalistă, apărută tot în anii `90, este unul dintre curentele din modă care a apărut ca o reacție la moda excesiva și luxuriantă din anii 1950-1960. Astfel că propunea o viziune total opusă a ceea ce existase până în acel moment. Din acest motiv a fost considerată și ea anti-modă. Dar astăzi, moda minimalistă a ajuns să fie o ramificare a modei, abordată de mulți designeri, care consideră că mai puțin înseamnă mai bine și care consideră că se poate ajunge la esență în momentul în care nu mai râmâne nimic de eliminat de pe o piesa vestimentară.

            Astăzi conceptul de anti-modă se poate observa în moda experimentală, în abordările designerilor care în mod deliberat doresc să înnoiască moda și felul în care omul se raportează la straturile exterioare. De exemplu, Naomi Filmer creează bijuterii din sticlă care obstrucționează mișcarea corpului, îl reconfigurează și deconstruiește orice idee preexistentă despre felul în care arată și se comportă corpul uman. Ceea ce creează Erwina Ziomkowska  este, de asemenea considerat anti-modă deoarece creează lenjerie intima și pantofi care, prin adăugarea acelor și a pionezelor, sfidează și dezasamblează conceptele de comoditate și de funcționalitate, concepte pe care este construită întreaga industrie a modei.

            Toți cei menționați anterior, și mulții alții asemeni lor, au fost considerați ca făcând parte din acest fenomen descris ca anti-modă, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, deoarece după o perioadă în care ochiul necunoscător a ajuns să se obișnuiască cu estetica impusă de ei, au devenit apreciați și chiar plăcuți de mase (cum e cazul lui Alexander McQueen sau Rei Kawakubo). Și totuși, fără acești designeri și ideile lor revoluționare, moda de astăzi ar fi arătat altfel. În fond, moda este expresia noului și a schimbării continue. Toate ideile inovatoare au fost considerate anti-modă datorită faptului că aduceau o schimbare radicală în felul de a crea, de a purta și de a îmbrăca o haină. Iar luând în considerare acest punct de vedere, anti-moda mai poate fi considerată anti? În adevăratul sens al cuvântului? Schimbarea pe care designerii considerați anti-modă vor să o introducă nu e totuși parte a sistemului modei și a modului ei de funcționare? În fond, așa cum susține și  Li Edelkoort în lucrarea sa, Anti-fashion: a Manifesto for the next decade, moda a fost întotdeauna domeniul în care s-a întâmplat pentru prima dată schimbarea, domeniul care a reacționat primul la evenimentele petrecute în societate: „fashion was always, always, there first!”. Iar atâta timp cât anti-moda a generat și a produs noi concepte, idei, perspective, de ce e anti? De ce schimbarea trebuie să fie considerată a fi ceva negativ, când în fond e benefică, e necesară, și mai presus de toate, e ceea ce motivează creația? Da, au fost create haine rudimentare, simple, minimaliste, urâte, rupte, zdrențuite, provocatoare, și au fost mulți designeri care au fost etichetați astfel, ale căror creații au fost considerate fashionless fashion (inclusiv Miuccia Prada, din spatele brandului Prada). Dar hainele care sunt descrise cu acești termeni, nu sunt cumva hainele care se află acum în propriul dulap?

            În opinia mea conceptul acesta de anti-modă și de modă fără de modă (fashionless fashion) nici nu ar trebui să existe. E inutil. E considerat de bun gust (fashionable) orice e nou, orice e inedit, orice e bazat pe un concept și transmite un mesaj sau o poveste, orice are valori conceptuale, intelectuale și estetice, singura regulă a jocului e ca acel orice să poată fi cumva  îmbrăcat. Că e purtabil sau nu, nici nu mai contează, atâta timp cât exprimă conceptul de la care a pornit designerul. Tot modă e! Pentru că moda asta reprezintă! Schimbare, nou, inedit. Anti-modă? Ce ar fi fost ea fără modă? Dar ce ai fost moda fără ea?

Bibliografie:

1. Anti-fashion – Lavinia Ban, articol scris pentru Not just a label, în data de 21 august 2014,  https://www.notjustalabel.com/editorial/anti-fashion

2. Anti-fashion – Wikipedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Anti-fashion

3. Anti-fashion: A Manifesto For The Next Decade -  Li Edelkoort, 2017

4. Prezentare video a manifestului - Li Edelkoort  

Articol scris de: Burtiuc Alexandra Geanina

10 INNOVATIVE DRESSES CREATED BY CHALAYAN

            Today there are shoes with animated display on them, controlled by an app downloaded on your smart phone. But do you know who came first with this idea? Or, do you know who created the first dress controlled by a remote control? Or maybe you heard about luminescent dresses, created with optic wire. But do you know who`s the one who came with this invention, who showed that technology can be incorporated in clothes, not just helping to create them? Well, the name behind all these ideas is Hussein Chalayan.            

       Hussein Chalayan is a designer known in fashion industry especially for his innovations brought in the domain of multifunctional garments. His is Cypriot by origin, born in Nicosia, and he migrated with his family in London at a young age. Here he graduated London`s Saint Martin School of Arts and Design in 1993. His degree collection was bought by Browns (an iconic British shop chain). In 1999 and 2000 he was awarded Designer of the Year of Great Britain. He collaborated over the years with artist, musicians, actors, directors and technicians for making his collections and exhibitions. In his works he frequently approaches social, political and philosophical themes, expressed not just through garments, but through the entire presentation – a show after all – in which is presented the collection, installations and films. And because of his interest in technology, he created some of the most extraordinary and spectacular dresses in fashion (he creates predominantly for women), which have came to be exhibited in important museums around the globe (for example, the collection exhibited in Museum of Contemporary Art in Tokyo in 2010). Because of these, I consider him one of those designers who will remain in fashion history.

            Down below I made a list of 10 most innovative dresses created by Chalayan, shown in chronological order.

1. Airplane Dress

            The Airplane Dress is from spring 2000 ready-to-wear collection. It is actually an experiment which took Chalayan two years to finish. The dress is created from fiber glass and contains metal elements because it is controlled by a remote control (the dress that was recreated in 2005 is manually operated). Its rigid structure allows just a certain female body type, with strict dimensions to wear it. But despite its rigidity, the dress can be unfolded. Better said, the inferior part of its back can unfold, revealing a mass of pink folds of tulle. This is the charm of the dress. It changes its initial form and contains the technology that Chalayan is so passionate about. Plus, it is spectacular and extends the limits of fashion.

2. Table Dress

            This is a dress that was presented alongside winter 2000 ready-to-wear collection, literally ready to be worn. The show had two parts, an introductive one – with the collection put on sale -, and a demonstrative one – with garments that were meant to show the talent and the potential of their designer. From this second part is Table Dress part off. The scene was built to look like an ordinary room, decorated with a table, five chairs and a TV put on the wall. The models came in wearing a straight cut neutral gray dress. They were told to take of the covers of the chairs and to wear them as dresses (with not so simple cuts), and to fold the chairs to make them into suitcases with which they left the scene. The sixth model, wearing the same kind of neutral gray dress, was told to disassemble the table – to take down the top -  and wear it like a dress.

            The source of inspiration for these multifunctional garments is a short story, one that resonated with the designer: when you are forced to leave your home, you want to take with you all the things that have value for you, that`s why the cloth that you are wearing becomes your home, being the reflection of all that is valuable for you. The Table Dress is an analogy, a visual expression of migration. 

3. Wireless Dresses

         The name Wireless dress has nothing to do with the texture of the materials involved, but it`s about the remote control that is wireless. And yes, there exists such things and they are 6 in number, Chalayan presenting these dresses in the spring of 2007 ready-to-wear show-collection. The show started with the presentation of dresses that had one design (a permanent one), continuing with the presentation of these changing designs, multifunctional dresses, controlled by a wireless remote control. The hats were the “helpers” for the dresses, modifying alongside them. The last multifunctional garment that was presented was made of a white transparent veil dress which was absorbed by the hat that the model was wearing, letting her nude on stage.

            Even though these dresses were named The Transformer Dresses, I prefer the Wireless dresses name because it accentuates the technological and creative process, one in which Chalayan has an interest in, and not just the formal part of them.

4. Bubble Dress

            A name suggestive enough, I might say. This dress was part of the same show described previously (spring 2007 ready-to-wear collection). It was made of transparent plastic spheres, of different sizes, filled up with air, and assembled on a series of silver textile stripes. The bubbles gave the dress an alien vibe because it couldn`t be seen how they were assembled, and the missing (or more correctly said – the professional hiding of) the opening system of the dress created the feeling that the bubbles were just floating around and randomly decided to accumulate on the models body, to partially cover it. It is absolutely fascinating how a texture like this can exist.

            The concept behind this garment and of those mentioned previously (the Wireless dresses) was time travel, an extraterrestrial technology not know to humankind. And the show really looked like it was a SF movie, where everything is possible.

LADY GAGA WEARING THE BUBBLE DRESS

5. LED dresses

            The show presented in fall 2007 had luminescent hats, blown by wind dresses and an automatic hood which covered the entire head (for rainy days). But probably the two dresses, the one which opened the show and the one which ended it, were the main characters of the collection. The two dresses were created with the LED technology, every one contained 15.600 LEDs, named because of this reason the LED Dresses. They are also known as Display Dresses because they are not just luminescent, but they contain a screen which display different colored lights, which represents the sun and the moon – meaning, the starting of a new season (“One represents the coming of spring and the other one represents the coming of summer” – says Chalayan in the interview-film in which he presents the process of making them). They were made in collaboration with Swarovski.

            It is interesting the fact that the background music reminded me of an anime soundtrack. Which, after all, is partially true - because the collection was inspired by the Japanese subculture of samurais. Better said, their armors. This can be seen especially in the first garments presented in the show – they had red and black squares displayed on large surfaces on the garment reminding of the samurai`s armor structure.  

6. Laser Dresses

            The Laser Dresses are part of another project made of Chalayan in collaboration with Swarovski. They took part in the spring-summer 2008 ready-to-wear collection. This time too, the dresses were the main character of the show, but they were presented in the ending. The concept behind the collection is the creation of the universe and its beginnings. The concept was reflected in collection especially through the pallet color used by the designer, it being composed by earthy shades and warm grays. And gradually different types and sizes of rock made their appearance, being suggested in collection by form, volume and prints. Swarovski crystals used to create the main dresses (crystals being just a more beautiful type of rocks) find perfectly their place in this collection. The red lasers were put onto the dresses in such a way that they hit the surface of crystals and refracted it in different directions. These red lights were the visual representation of a volcanic eruption.

            Even though Chalayan had a certain idea of what the red lights were supposed to meaning, their exteriorization can be interpreted, in my opinion, as a metaphorical birth too. Blood is also red and it comes, as lava, from interior. According to specialists, the human race was born in a specific place on Earth (somewhere in the North Africa) and from there spreading radial from its epicenter - this theory made in the context of the concept of the collection. Exactly how the red lights take place from a specific point from the dress` surface and after that spreading all around. Exactly like lava flows radial on the volcano`s cone.

7. The Smashed Dresses

         The show from 2009`s spring started with the presentation of dresses made predominantly of latex and veil, on a circular stage that had a spiral drawn on it. In the background, the music was played by the main instruments: glasses. The last five dresses of the collection, which were the reflection of movement stopped in time, were presented on the same stage, but this time the stage was the one that was moving, creating the vibe that the dresses were some pieces  exhibited in a museum, not some garments that are part of a show. The music intensified till the point it was almost unbearable, and in that moment the glasses were broken, the sound being combined with the one made by breaks. It was in that moment when you realized what this collection was about and what those five dresses represented: they were the visual representation of the moment of contact.

        Even though the sources of inspiration for this collection were the disassembled and smashed cars from the accidents that they took part in, and the collection can be interpreted as caution sign for those who get in a car, I consider that the interpretation can be extended. Chalayan said in a interview for the Vogue magazine: It is about the speed in our live that can result just in a crush. For this reason I believe that these five dresses speak about those moment in our lives in which we realize, in a bit of a second, what is going on, but it is too late to do something, the impact is inevitable, and it cannot be stopped unless you stop the time. And this is what Chalayan made: he showed us that the time can be stopped.

8. The Floating Dress

            The Floating Dress was part of the fall-winter 2011 ready-to-wear collection, released in Paris, and made in collaboration with Swarovski. But despite its being part of the collection, the dress was presented in a (fashion) film, Chalayan being known for his interest in the film making industry. The three minutes long film starts with the model entrance in a room with the floor cover in smoke, making her way through the dress. The dress is a metallic mold, which can move around (“it takes you to a walk”, says Chalayan), being also controlled by a remote control. The film ends with the show of the electronic little “seeds” detached from the surface of the dress. Some say, because of their form, they are dandelion seeds, but they remind me of the captivating dance of maple seeds falling.

            The inspiration for this dress has its origins in the Japanese culture – one that has came to fascinates the designer, and I think that the technological advance of Japan is one of the main reasons why. The name of the film is Kaikoku which in Japanese means “open country”. This is the official name of the dress, but the public knows it as the Floating Dress. Probably because this is what remained in the public`s memory. The dress was exhibited in one of the biggest fashion exhibition Manus x Machina, a fashion exhibition organized by Costume Institute at Metropolitan Museum of New York in spring 2016.

9. Transforming Dresses

            A very expressive name. They are three at number and are part of the fall 2013 ready-to-wear show/collection. Despite the fact that Chalayan has the habit of presenting the most relevant garments for the collection at the beginning or at the ending of the show, this time the multifunctional – indeed – garments were presented through the whole show, shrouded among the other ones.

            The dresses are sublime, and the technology behind them is extremely complex, even if it seems simple at the first sight. The dresses are not changing, but they transform entirely – this is the reason why they are called like this. They become a whole new dress, with other length, another form, another volume, another material, another texture, another color. These dresses prove not just that Chalayan is a master in manipulating the technology to create his garments, but he is a true master of the multifunctional.

10. Dissolving Dresses

         Even before the show started, two models were standing, as two mannequins in a case, dressed and put on a podium in the center of the stage. Bypassing them, the others models started to parade down the spring-summer 2016 ready-to-wear collection show. At a certain moment no one walked in and suddenly it started to poor down water on models, from the false ceiling above them. The dresses they were wearing started to melt down (almost completely) because they were made of paper, and the dresses made of textile material that the model worn could be seen now.

            The concept of the collection was war, express not just by the pallet color, but through the military print of the paper dresses too. The dissolving was an analogy for the dissolving of the frontiers in the wartime, but it was meant to represent the dissolved motives of the soldiers fighting: after a long period of time in which you fought, you came to forget what you fight for. And in that moment you realize that, permanently, you`ve changed because you took part in a war. 

    
    For sources used in making this article  and for links to the whole shows check the original post (written in Romanian) : 
http://allkindsofreality.blogspot.ro/2017/08/10-rochii-inovative-create-de-chalayan.html

AN ARTICLE WRITTEN BY ALEXANDRA - GEANINA BURTIUC

10 ROCHII INOVATIVE CREATE DE CHALAYAN

      

PORTREUL LUI HUSSEIN CHALAYAN

 Există în ziua de astăzi pantofi cu display animat care e controlat de o aplicație instalată pe propriul smartphone. Dar oare ști cine a venit primul cu o astfel de idée? Sau oare ști cine a creat prima rochie constrolată cu telecomandă? Sau poate ai auzit de rochii iluminiscente, create cu fir optic. Dar ști cine este cel din spatele unei astfel de invenții, cine a arătat că tehnologia poate fi incorporată unei haine, nu doar un ajutor în procesul său de creare? Ei bine, numele celui din spatele tuturor acestor idei e Hussein Chalayan.            

Hussein Chalayan este un designer recunoscut în lumea modei, în mod special, pentru inovațiile aduse în domeniul hainelor multifuncționale. Este cipriot de origine, născut în Nicosia, și a migrat împreună cu familia sa în Londra. Aici a absolvit London`s Central Saint Martin School of Arts and Design în anul 1993. Colecția lui de licență a fost cumpărată de Browns (un magazin britanic iconic). În anii 1999 și 2000 a fost intitulat Desingerul anului al Marii Britanii. A colaborat în decursul anilor cu mulți artiști, muzicieni, actori, regizori și tehnicieni pentru realizarea colecțiilor și expozițiilor sale. În lucrări abordează frecvent teme sociale, politice și filosofice, exprimate nu doar prin hainele create, ci prin întreg modul lor de prezentare – un spectacol într-adevăr – care curpinde colecția, instalații și filme. Iar datorită interesului său pentru tehnologie a ajuns să realizeze unele dintre cele mai extraordinare și spectaculoase rochii existente în modă (crează predominant pentru secția feminină), care au ajuns să fie expuse în muzee importante de pe glob (de exemplu colecția expusă în Muzeul de artă contemporană din Tokyo, în anul 2010). Din acest motiv consider că este unul dintre acei designer de modă care va rămâne în istorie pentru inovațiile sale.

Mai jos am realizat o listă cu 10 cele mai impresionante rochii create de Chalayan, expuse în ordine cronologică. 

1. Airplane Dress / Rochia Avion

            Rochia Avion face parte din spectacolul care a avut loc în primăvara anului 2000. Este de fapt un experiment la care Cahalyan a lucrat doi ani pentru a-l finisa. Rochia este creată din fibră de sticlă, conținând și elemente metalice din moment ce e controlată cu o telecomandă (rochia care a fost recreată în 2005 este operată manual de purtătoare). Structura sa rigidă - e un mulaj - prmite purtarea doar a unui singur tip de corp feminin, cu dimensiuni fixe. Dar în ciuda rigidității sale, rochia de fapt se desface. Mai bine spus, parte inferioară a spatelui rochiei se desface pentru a scoate la iveală o a aglomerare de volane din tulle roz. Acesta e farmecul rochie. Își schimbă forma inițială și conține tehnologia de care Chalayan e atât de pasionat. Plus că a fost o adevărată revoluție a vremii sale, extinzând limitele modei.

SURSE: https://www.youtube.com/watch?v=Xm1-gv_cytE

http://www.vogue.com/fashion-shows/spring-2000-ready-to-wear/chalayan

2. Table Dress / Rochia Masă

            Aceasta este o rochie care face parte din colecția prezentată în iarna anului 2000, numită pe bună dreptate gata de purtat (ready-to-wear). Spectacolul a avut două parți, una introductivă – a colecției pusă la vânzare -, și una demonstrativă – a unor piese create pentru a arăta talentul și potențialul designerului lor. Din această a doua parte face parte Rochia Masă. Scena a fost construită astfel încât să arate ca o cameră a unui cămin obișnuit, decorată cu o masă, cinci scaune și un televizor pus pe perete. Modelele intrau pe scenă îmbrăcate cu rochii de un gri neutru, drepte, cu croi simplu. Au fost instruite să dezbrace scaunele de husele lor, să le îmbrace ca pe niște rochii (deloc simple în croi), iar scuanele să le împacheteze pentru a forma niște valize cu care părăseau scena. Cel de-al șaselea model, îmbrăcat cu același gen de rochie gri, a fost instruit să dezasambleze masa – adică să-i ia jos capacul - și să o îmbrace ca pe o fustă cu bretele.

         Sursa de inspirație pentru aceste piese multifuncționale a fost o mică poveste, una în care designerul s-a regăsit datorită experienței sale de dinaintea venirii sale în Londra: când ești forțat să îți părăsești casa, vrei să iei cu tine toate bunurile de valoare pe care le deți, de aceea haina de pe tine devine casa ta, fiind de fapt reflexia a tot ceea ce e valoros pentru tine. Rochia Masă este de fapt o analogie, o expresie vizuală, a migrarii. 

SURSE: https://www.youtube.com/watch?v=UxOuOMcNvSU

http://www.vogue.com/fashion-shows/fall-2000-ready-to-wear/chalayan

3. Wireless Dresses / Rochii fără fir

         Când zic Rochii fără fir nu mă refer la țesătura din care sunt create, ci la faptul că sunt controlate cu o telecomandă fără fir. Și da, există așa ceva, Chalayan expunându-și cele 6 rochii în show-ul din primăvara anului 2007. Prezentarea a început cu rochii care au un singur design (fix), continuând cu prezentarea acestor rochii controlate cu o telecomandă, care își schimbau forma inițială (multifuncționale). Pălăriile pe carele unele dintre modele le-au purtat au fost „ajutoarele” acestor rochii, modificându-se o dată cu ele. Ultima ținută multifuncțională prezentată constituia dintr-o rochie de voal alb, transparent, care era absorbită de pălărie, lăsând modelul nud pe scenă.

Cu toate că au fost numite Rochiile care se transformă (Transformer dresses), perefer denumirea de Rochii fără fir (Wireless dresses) deoarece denumirea pune accentul pe partea tehnologică și de creare, de care e atât de interesat Chalayan, nu doar pe aspectul formal al acestora.

SURSE: https://www.youtube.com/watch?v=Ae81FcczsI8

http://www.vogue.com/fashion-shows/spring-2007-ready-to-wear/chalayan

4. Bubble Dress / Rochia din bule

            Un nume cât se poate de sugestiv, aș spune. Rochia aceasta face de fapt parte din spectacolul despre care vorbeam anterior (din primăvara anului 2007, ready-to-wear) și este creată din sfere de plastic transparent, de diferite mărimi, umplute cu aer, asamblate pe o serie de benzi dintr-un material textil argintiu. Bulele acestea îi dau rochiei o alură extraterestă deoarece nu se poate vedea cum au fost asamblate, iar aparenta lipsă (sau mai bine spus, ascunderea profesionistă) a unui sistem de închidere îți crează sentimentul că bulele plutesc și că în mod aleatoriu s-a adunat pe corpul modelului pentru a-i acoperi (parțial) trupul. E de-a dreptul fascinant cum o astfel de textura poate exista.

   Conceptul din spatele acestei ținute și a celor menționate anterior (a Rochiilor fără fir) a fost călătoria în timp, o tehnologie extraterestră omenirii. Iar spectacolul, într-adevăr, a părut desprins din filmele SF în care o astfel de călătorie e posibilă.

BUBBLE DRESS PURTATĂ DE LADY GAGA

5. LED dresses / Rochiile LED

            Spectacolul prezentat în toamna anului 2007 a conținut pălării iluminate, rochii spulberate de vânt și o gluga automatică care acoperă tot capul pe timp de ploaie. Dar probabil că cele două rochii, cea care a deschis spectacolul și cea care l-a închis, au fost piesele de rezistență ale colecției. Cele două rochii sunt bazate pe tehnologia LED, conținând fiecare 15.600 de LED-uri, fiind numite din acest motiv Rochiile LED. Sunt de asemenea cunoscute și sub denimirea de Rochii Display datorită faptului că nu sunt doar iluminiscente, ci sunt un ecran care reflectă, prin lumini alternative colorate, soarele și luna – adică începerea unui nou sezon („Una dintre ele reprezintă venirea primăverii, iar cealaltă reprezintă venirea verii” – susține Chalayan în filmul-interviu în care arată procesul lor de create). Au fost create în colaborare cu Swarovski.

   Interesant este că muzica de fundal a spectacolului mi-a amintit de soundtrack-ul unui anime. Ceea ce, de altfel, e parțial adevărat deoarece colecția a fost inspirată de cultura samurailor. Mai bine zis de armurile lor. Acest lucru se poate vedea mai ales în primele ținute ale spectacolului deoarece includeau careuri roșii și negre, pe suprafețe extinse care amintesc de plăcile de pe armuri.

SURSE: https://www.youtube.com/watch?v=c0IyDWm_bSo

https://www.youtube.com/watch?v=GpQDolNru98&t=4s

http://www.vogue.com/fashion-shows/fall-2007-ready-to-wear/chalayan

6. Laser Dresses / Rochiile Laser

          Rochiile Laser sunt un alt proiect realizat de Chalayan în colaborare cu Swarovski. Aceste au făcut parte din colecția pentru toamnă-iarnă, prezentată în anul 2008. Și de această dată Rochiile au fost ținutele de rezistență ale colecției, prezentate la filnalul spectacolului. Conceptul de la care a fost pornită colecția este crearea universului și începuturile acestea. Conceptul s-a reflectat în colecție, în mod special, prin gama cromatică utilizată, alcătuită din nuanțe pământii și griuri calde. Iar treptat și-au făcut apariția în ținute diferite soiuri și mărimi de pietre, ele fiind sugerate prin formă, volum și imprimeu. Cristalele Swarovski folosite pentru rochiile principale ale colecției (cristalele fiind doar un soi mai frumos de pietre), și-au găsit perfect locul în colecție. Laserele roșii au fost montate în așa fel încât să lovească cristalele pentru a refracta lumina în diferite direcții. Luminile roșii provnite din lasere au fost reprezentarea vizuală a unei erupții vulcanice.

Cu toate că Chalayan a avut o idee fixă în ceea ce reprezintă aceste lumini roșii, exteriorizarea lor se poate interpreta, după părerea mea, și ca o naștere metaforică. Sângele e de asemenea roșu, și provine, la fel precum lava, din interior. Conform specialiștilor, rasa umană a luat naștere într-un anumit loc de pe glob (undeva în Africa de Nord), mai apoi extinzându-se în mod radiar față de epicentrul său. Exact cum luminiile roșii iau naștere dintr-un anumit loc de pe suprafața rochiilor, mai apoi fiind reflectate în mediul înconjurător, devenind rochia însăși. Exact cum lava curge din conul unui vulcan în mod radiar pe trunchiul său. 

SURSE: https://www.youtube.com/watch?v=g3gZZCm6Thg
http://www.vogue.com/fashion-shows/fall-2008-ready-to-wear/chalayan

7. The Smashed Dresses / Rochiile Zdrobite

         Spectacolul din primăvara anului 2009 începe prin prezentarea unor rochii realizate predominant din latex și voal, pe o scenă rotundă, pe care e desenată o spirală. În fundal, muzica e creată de instrumentele principale: paharele de sticlă. Ultimele cinci rochii ale colecției, care reflectau clar ideea de mișcare oprită în timp, au fost prezentate pe aceeași scenă, care de această data se rotea, creând sentimentul că rochiile sunt exponate de muzeu, nu parte a unui spectacol. În timpul prezentării acestor rochii muzica s-a intensificat până în punctul în care a fost grea de suportat, iar în acel moment  în care ți-ai spus că oprești sunetul fimării - paharele au fost sparte, sunetul fiind combinat cu cel al unei frâne bruște de mașină. Abia atunci ai putut înțelege despre ce e colecția și ce reprezintă aceste cinci rochii: sunt reprezentarea vizuală a momentului în care s-a produs contactul/accidentul.

Cu toate că sursele de inspirație ale colecției au fost mașinile dezasamblate și zdrobite în urma accidentului din care au făcut parte, iar colecția poate fi interpretată ca un semn de alarmă a celor care se urcă la bordul unei mașini, eu consider că interpretarea poate fi extinsă. Chalayan a spus într-un iterviu acordat revistei Vogue: Este vorba de viteza din viețile noastre care poate rezulta doar într-o coliziune. Din acest motiv consider că cele cinci rochii vorbesc și despre acele momente din viața fiecăruia dintre noi în care realizăm, într-o fracțiune de secundă, ceea ce se petrece, dar e prea târziu pentru a mai face ceva, impactul e inevitabil, și nu poate fi oprit decât dacă oprești însuși timpul. Iar Chalayan asta a făcut: ne-a arătat că timpul poate fi oprit.

SURSE:http://www.vogue.com/fashion-shows/spring-2009-ready-to-wear/chalayan
https://www.youtube.com/watch?v=2sAqrjwHwig&t=44s

8. The Floating Dress / Rochia Plutituoare

           Rochia plutitoare a făcut parte din colecția pentru toamnă-iarnă din anul 2011, lansată în Paris, și care a fost creată în colaborare cu Swarovski. Dar în ciuda apartenenței rochiei la colecție, a fost prezentată într-un film (de modă), Chalayan fiind cunoscut pentru interesul său față de lumea filmului. Filmul de trei minute începe cu intrarea modelului pe o scenă acoperită de fum, îndreptându-se spre rochie. Rochia este un mulaj metalic, care se poate deplasa („te ia la o plimbare”, susține Chalayan), fiind de asemenea controlată printr-o telecomandă. Filmul se încheie cu spectacolul create de detașarea de pe suprafața rochiei a micilor „semințe” electronice. Unii susțin că, datorită formei lor, sunt semințe de păpădie, mie îmi amintesc mai degrabă de dansul semințelor de arțar în cădere.

Inspirația pentru această rochie este de origine japoneză – o cultură care a ajuns să îl fascieze pe designer; și mă gândesc că dezvoltarea pe plan tehnologic a Japoniei este unul dintre motivele principale. Numele filmului este Kaikoku, care în japoneză înseamnă „deschiderea țării”. Acesta este numele oficial al rochiei, dar publicul o recunoaște mult mai ușor sub denumirea de Rochie Plutitoare. Probabil pentru că acest aspect e cel care a rămas întipărit în memoria publicului. Rochia a ajuns să facă parte din una dintre cele mai mari expoziții de modă Manus x Machina, o expoziție de modă organizată de Costume Institute la Muzeul Metropolitan din New York în primăvara anul 2016.

9. Transforming Dresses / Rochiile care se transformă

           Un nume cât se poate de expresiv. Sunt trei la număr și au făcut parte din colecția prezentată în toamna anului 2013. În ciuda faptului că Chalayan are obiceiul de a prezentat ținutele cele mai relevane ale colecției sale la început sau la finalul specatcolului, de această dată ținutele acestea multifuncționale au fost prezentate în timpul spectacolului, presărate printre celalalte ținute ale colecției.

            Rochiile sunt superbe, iar tehnologia din spatele lor e extrem de complexă, chiar dacă aparent e atât de simplu. Rochiile nu își schimbă doar forma, ci se trasformă cu totul – motivul pentru care sunt numite astfel. Acestea devin o cu totul altă rochie, cu o altă lungime, cu altă formă, alt volum, alt material, altă textură, altă culoare. Aceste rochii dovedesc nu doar că Chalayan este un maestru în manipularea tehnologiei pentru crearea ținutelor, ci este într-adevăr un maestru al multifuncționalului.

SURSE: http://www.vogue.com/fashion-shows/fall-2013-ready-to-wear/chalayan
https://www.youtube.com/watch?v=tr0UYFMxeyI&t=4s

10. Dissolving Dresses / Rochiile care se dizolvă

          Încă de dinainte de a începe spectacolul, două modele au stat, precum două manechine într-o vitrină, îmbrăcate și amplasate pe o scenă. Ocolindu-le, celelalte modele au început să defileze, prezentând colecția pentru primăvară-vară 2016. La un moment dat nu a mai intrat niciun model pe scenă și pe neașteptate a început să curgă apă peste cele două modele din plafonul fals de deasupra lor. Rochiile pe care acestea le purtau s-au dizolvat (aproape complet) deoarece erau create din hârtie, lăsând să se vadă rochiile din material textil pe care le purtau dedesubt. 

  Conceptul colecției a fost războiul, fiind exprimat nu doar prin gama cromatică, ci și prin imprimeul milităresc de pe rochiile de hârtie. Dizolvarea acelor rochii era de fapt o analogie pentru dizolvarea frontierelor, aspect care are loc în timpul unui război, dar și o dizolvare a motivului pentru care soldații luptă: după o bună perioadă de timp în care ai luptat, ajungi să te întrebi de ce încă mai lupți. Atunci ajungi să realizezi că, permenant, te-ai schimbat tu datorită apartenenței tale la război/la luptă. 

SURSE: http://www.vogue.com/fashion-shows/spring-2016-ready-to-wear/chalayan
https://www.youtube.com/watch?v=beOFenB2qkg

ARTICOL REALIZAT DE ALEXANDRA - GEANINA BURTIUC