FASHIONLESS
FASHION
Conceptul
de ANTI-Modă - felul în care a apărut,
s-a
dezvoltat și relația pe care o are cu moda
 |
| Fashion Photography by Maciej Grochala |
Adevărul este că nu te poți numi anti, împotriva a ceva sau a cuiva, decât dacă vorbești despre acel ceva căruia i te împotrivești. Cu alte cuvinte, anti-moda nu există decât în relație directă cu moda căreia i se opune. Astfel că, nu doar că va exprima contrariul a ceea ce înseamnă moda, dar se va strădui să se îndepărteze tot mai mult de ceea ce definește moda ca fiind modă. Iar dacă e să disec conceptul de fashionless fahsion, ei bine, ajung la concluzia că nu e doar o sintagmă antitezică și paradoxală, care își anulează propria definiție, ci că datorită acestui fapt este atât de specifică scenei modei. Multe, dacă nu toate, din conceptele pe care se bazează și pe care funcționează moda sunt paradoxale.
Sunt considerate timeless, clasice piesele
vestimentare precum sacoul, cămașa și fusta dreaptă, când există piese și
elemente vestimentare mult mai vechi decât acestea pe care astăzi încă le
utilizăm, una dintre acestea fiind pelerina (purtată încă din antichitate,
astăzi găsită sub forme similare, dar realizată din materiale vremii). Conceptul
de fashion art luptă pentru a demonstra valoarea artistică a modei și a relațiilor
dintre aceste două domenii, dar în același timp moda nu a fost și nici nu va fi
vreodată considerată parte integrală a lumii artei, datorită industriei pe care
moda se bazează. Iar dacă vrei să vorbești despre industria textilă ajungi,
fără prea mult efort, să vorbești despre diferențele dintre un produs de serie
și unul unicat. Iar una dintre principalele deosebiri între aceste tipuri de
produse este valoarea estetica intrinsecă. Valorile estetice și modul artistic
de creare și de prezentare a hainelor sunt cele care definesc moda. Altfel spus,
cu cât încerci mai mult să demonstrezi că produsele create în cadrul modei sunt
rezultatul industrializării, cu atât mai mult crești, inevitabil, valoarea
artistică a pieselor vestimentare care nu se bazează pe industrie (haut couture).
Cele două aspecte sunt direct proporționale și inseparabile, arătând că modă
poate aveam atât valori estetice și artistice, cât și valoare materială,
financiară.
Se vorbește despre modă ca fiind
o „oglindă a societății”, dar în momentul în care dorești să privești
societatea ca grup, ca unitate, ca un ansamblu de oameni, realizezi că felul în
care acești oameni se îmbracă are anumite caracteristici, caracteristici care
variază considerabil față de ceea ce e prezentat pe podium (acela fiind un
moment care nu definește mentalitatea unei întregi societăți). Iar această
categorie de îmbrăcăminte este ceea ce se numește street style, „stilul” de
stradă cum ar fi numit prin traducere, hainele pe care oamenii le îmbracă
pentru a ieși din casă. Dar în acest context nu e vorba de moda care ne e
prezentată pe podium, nici de tendințe, nici despre vreuna dintre marile case
de modă – elemente care de altfel
definesc moda, ci este vorba de industria textilă și de creativitatea umană în
asortarea pieselor pe care aceștia și le cumpără din magazine. Deci care „modă”
e implicată în această oglindire? Despre ce se vorbește de fapt? Și probabil o
întrebare mult mai relevantă ar fi, ce reprezintă aceasta modă?
Anti-moda,
cum am menționat anterior, este doar un alt concept din domeniul vast al modei
care, prin esența sa paradoxală, vorbește despre modă. Dar așa cum îl numește
Lavinia Ban în articolul din 2014 scris pentru Not just a label, este cea care „moves things
forward”. Iar datorită acestor caracteristici, anti-moda a fost de cele mai
multe ori asociată cu avangarda (modei). Se consideră că acest concept a înflorit
în jurul anilor 1990, dar semințele anti-modei au fost plasate mult mai devreme,
pe întreg parcursul secolului al XX-lea. Totuși Lavinia Ban consideră că „Anti-Fashion
is a general term which attempts to cover a particular phenomena in the field
of fashion, namely uses of fashion that are previously unheard of, or which do
not easily fit into an established category or mode of fashion.” Cu alte cuvinte, orice idee inovativă,
revoluționară, fără un precedent, face parte din această anti-modă, chiar dacă
nu a fost creată neapărat cu acest scop.
În
1920 Gabrielle „Coco” Chanel a avut ideea de a propune haine bărbătești pentru
femei. Astfel că a introdus pantalonul pentru linia feminină. O idee care, nu
doar că a fost considerată anti-modă, ci care a fost considerată și feministă. Și
uite că astăzi e absolut normal ca o femeie să poarte orice pereche de
pantaloni dorește, fără a fi neapărat considerată feministă, revoluționară sau
bărbătoasă.
Costumul Zoot, care
a apărut în America în ani `40, a avut ca punct de plecare ideea de contra-cultură,
deci de opoziție, fiind creat de la bun început pentru a se opune unui anumit
set de norme și de reguli. Din acest motiv pantalonii costumului erau mult mai
largi și mai lungi decât în mod normal, de aceea și proporția sacoului a fost
alungită, iar cravata purtată cu acest costum a fost radical scurtată. Într-o
altă ordine de idei, schimbarea proporțiilor pieselor componente ale acestui
costum a rezultat într-o revoluție vestimentară.
Douăzeci de ani mai târziu a apărut Monikini. Rudi
Gernreich, în 1964, a creat un costum de baie care nu includea acoperământ
pentru sâni, un concept care nu a fost acceptat la acea vreme. Discrepanța creată
de acest costum de baie față de ceea ce se purta pentru „baie” cu 60 de ani
înainte a fost prea mare ca societatea să poată accepta schimbarea, o schimbare
care includea părți descoperite, nude, în mod special sânii. Rudi Gernreich a
creat, de asemenea, și rochii de seară cărora le lipsea un acoperământ pentru
sâni. Tot el a fost cel care a încercat să promoveze noțiunea de haine unisex
și să distrugă orice fel de delimitări în privința sexualității și a genurilor,
idei pe care astăzi le vedem aplicate în tot mai multe colecții și abordate de
tot mai mulți designeri.
Când
Rei Kawakubo și-a făcut debutul pe scena modei din Franța, nu doar că a șocat
publicul, ci a extins limitele designului (ceea ce încă face). A introdus
conceptul de deconstrucție (concept existent în filosofie, care demonstrează încă
o dată că nu e nevoie de studii în modă pentru a fi un designer excepțional,
Rei Kawakubo fiind absolventă de filosofie), prezentând haine care schimbau
complet volumele corpului uman, care creau morfologii neobișnuite și care
păreau a nu fi haine. Singurul motiv pentru care erau considerate astfel a fost
faptul că puteau fi îmbrăcate. Spectacolele subversive ale lui Alexander
McQueen, puse în scenă în anii `90, a șocat, de asemenea, lumea modei prin
excesivitatea dramei exprimate și prin estetica urâtului pe care o propunea, un
concept care nu a fost până atunci exprimat prin modă (în fond, îmbrăcăminte și
machiajul au fost create pentru a înfumuseța o persoană, nu pentru a o urâții).
Moda
Minimalistă, apărută tot în anii `90, este unul dintre curentele din modă care
a apărut ca o reacție la moda excesiva și luxuriantă din anii 1950-1960. Astfel
că propunea o viziune total opusă a ceea ce existase până în acel moment. Din
acest motiv a fost considerată și ea anti-modă. Dar astăzi, moda minimalistă a
ajuns să fie o ramificare a modei, abordată de mulți designeri, care consideră
că mai puțin înseamnă mai bine și care consideră că se poate ajunge la esență
în momentul în care nu mai râmâne nimic de eliminat de pe o piesa vestimentară.
Astăzi conceptul de anti-modă se
poate observa în moda experimentală, în abordările designerilor care în mod
deliberat doresc să înnoiască moda și felul în care omul se raportează la straturile
exterioare. De exemplu, Naomi Filmer creează bijuterii din sticlă care
obstrucționează mișcarea corpului, îl reconfigurează și deconstruiește orice
idee preexistentă despre felul în care arată și se comportă corpul uman. Ceea
ce creează Erwina Ziomkowska este, de asemenea considerat anti-modă
deoarece creează lenjerie intima și pantofi care, prin adăugarea acelor și a
pionezelor, sfidează și dezasamblează conceptele de comoditate și de
funcționalitate, concepte pe care este construită întreaga industrie a modei.
Toți cei menționați anterior, și
mulții alții asemeni lor, au fost considerați ca făcând parte din acest fenomen
descris ca anti-modă, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, deoarece
după o perioadă în care ochiul necunoscător a ajuns să se obișnuiască cu estetica
impusă de ei, au devenit apreciați și chiar plăcuți de mase (cum e cazul lui
Alexander McQueen sau Rei Kawakubo). Și totuși, fără acești designeri și ideile
lor revoluționare, moda de astăzi ar fi arătat altfel. În fond, moda este
expresia noului și a schimbării continue. Toate ideile inovatoare au fost
considerate anti-modă datorită faptului că aduceau o schimbare radicală în
felul de a crea, de a purta și de a îmbrăca o haină. Iar luând în
considerare acest punct de vedere, anti-moda mai poate fi considerată anti? În
adevăratul sens al cuvântului? Schimbarea pe care designerii considerați anti-modă
vor să o introducă nu e totuși parte a sistemului modei și a modului ei de
funcționare? În fond, așa cum susține și Li Edelkoort în lucrarea sa, Anti-fashion:
a Manifesto for the next decade, moda a fost întotdeauna domeniul în care s-a
întâmplat pentru prima dată schimbarea, domeniul care a reacționat primul la
evenimentele petrecute în societate: „fashion was always, always, there
first!”. Iar atâta timp cât anti-moda a generat și a produs noi concepte, idei,
perspective, de ce e anti? De ce schimbarea trebuie să fie considerată a fi
ceva negativ, când în fond e benefică, e necesară, și mai presus de toate, e
ceea ce motivează creația? Da, au fost create haine rudimentare, simple,
minimaliste, urâte, rupte, zdrențuite, provocatoare, și au fost mulți designeri
care au fost etichetați astfel, ale căror creații au fost considerate fashionless
fashion (inclusiv Miuccia Prada, din spatele brandului Prada). Dar hainele care
sunt descrise cu acești termeni, nu sunt cumva hainele care se află acum în propriul
dulap?
În opinia mea conceptul acesta de
anti-modă și de modă fără de modă (fashionless fashion) nici nu ar trebui să
existe. E inutil. E considerat de bun gust (fashionable) orice e nou, orice e
inedit, orice e bazat pe un concept și transmite un mesaj sau o poveste, orice
are valori conceptuale, intelectuale și estetice, singura regulă a jocului e ca
acel orice să poată fi cumva îmbrăcat.
Că e purtabil sau nu, nici nu mai contează, atâta timp cât exprimă conceptul de
la care a pornit designerul. Tot modă e! Pentru că moda asta reprezintă!
Schimbare, nou, inedit. Anti-modă? Ce ar fi fost ea fără modă? Dar ce ai fost moda
fără ea?
Bibliografie:
1. Anti-fashion – Lavinia Ban, articol scris
pentru Not just a label, în data de 21 august 2014, https://www.notjustalabel.com/editorial/anti-fashion
4. Prezentare video a manifestului - Li Edelkoort
Articol scris de: Burtiuc Alexandra Geanina
