ACCEPTĂ-ȚI MONȘTRII / ACCEPT YOUR MONSTERS

Ro:

          Cu toții avem o lume a noastră, o lume imaginară, ideală, perfectă, fabricată de propria minte, în care ne refugiem... indiferent de motivul pentru care o face. Iar de cele mai multe ori motivul acela e suferința fizică sau emoțională. De aceea ne dorim o lume mai bună, un loc în care să putem fi fericiți, să nu mai suferim. Doar că, la fel ca în oricare altă lume, nu există doar bine. E imposibil. E absurd. Cum ai putea vedea binele dacă nu ar exista și răul cu care să-l compari?

Iar acest rău e reperezentat de proprii noștri monștrii.

            Cum arată acești monștri? Cine sunt ei? Ce fac?

Ei bine, sunt monștrii fără blană, ghiare sau coarne, fără ochi roșii și fără puteri supranaturale. Acești monștri suntem noi. O altă versiune a noastră. O parte a noastră care  este oglindirea mândriei noastre absolute, a lăcomiei de care suntem capabili. Sunt o reprezentare a celui mai înalt nivel de invidie, furie și gelozie de care suntem în stare. Sunt în aceeași măsură și desfrânarea fără limite, lenea absolută, o poftă care e direct proporțională cu volumul hranei care o alimentează. Sunt acele vicii pe care ne străduim să ni le înfrânăm. Sunt acele suferințe care au ajuns să ne consume. Sunt acele răni pe care viața ni le-a provocat și care nu s-au vindecat niciodată.

Acești monstrii, din păcate, sunt în fiecare dintre noi. Pentru că sunt noi. Dar având în vedere că ne naștem buni, fiind corupți ulterior de apariția acestor monștrii în înăuntrul nostru, ne petrecem tot restul vieții luptându-ne cu ei. Cu noi înșine. Cu ceea ce am putea deveni. Cu ceea ce ne străduim să nu devenim. Iar uneori obosim. Sau, pentru că suntem slabi, nu  putem să le facem față și cedăm, lăsându-i să ne controleze. Alteori reușim să îi ținem bine ascunși față de cei din jurul nostru și le dăm drumul doar atunci când ne pot răni doar pe noi înșine.

Dar pentru a controla pe deplin acești monștri trebuie să îi cunoaștem. Să știm cine suntem. Să știm cine e monstru din înăuntrul nostru. Să realizăm cine am putea fi noi și cine ar putea fi ei. Să conștientizăm că deciziile pe care le-am luat sunt cele care au dus la această formă a sinelui nostru. Pe urmă trebuie să îi acceptăm. Cu toții suntem răi, într-o anumită măsură. Cu toții avem doza noastră de Yin așa cum o avem și pe cea de Yang. Important este echilibrul. Iar în ultimul rând, trebuie să știm când să lăsăm monștrii să preia controlul asupra noastră și când să-i încătușăm cu o sută de lanțuri. Să fi bun în permanență e o greșeală. Oamenii profită de slăbiciunea aceasta, motiv pentru care ajungi să fi rănit și să îți dorești ca monstrul tău să te salveze. Uneori e bine să le servești oamenilor din propriul lor medicament. Dar să nu uităm că supradozele ucid.

Și așa lupta aceasta riscă să continue la nesfârșit, făcându-ne să trăim într-un permanent conflict cu noi înșine, dar în același timp, și cu cei din jurul nostru. Mai devreme sau mai târziu majoritatea dintre noi ajungem să îi acceptăm și să îi constrolăm. Unii mai repede, alții mai târziu. Unii mai ușor, alții mai repede. Și mai există și acei câțiva care ajung să-i omoare prin a se omorî. Felul în care le ținem piept monștrilor ne aparține. În totalitate. De aceea trebuie să ne asumăm consecințele faptelor noastre.

En:

            We all have a world of our own, an imaginary one, an ideal, perfect world, made up by our minds, in which we refuge... for whatever reason. Most of the time the reason is physically or emotionally suffering. That`s why we want a better world, where we can be happy, where we are no longer suffering. But just as in every other worlds, there is not just good. It`s impossible. It`s absurd. How would we be able to tell what is good without comparing it to the bad?

            And this bad is represented by our monsters.

            How these monsters look like? What are they? What do they do?

            Well, these monsters have no fur, no claws and no horns, they don`t have red eyes or super powers. These monster are us. Another version of us. A part of us that mirrors our absolute pride and the greed that we are capable of. They represent the higher level of fury, anger and envy that we have within us. They are our unlimited lust, our absolute laziness, a gluttony that is directly propotional with the food that feeds it. They are the vices that we strive to restain. They are the sufferings that comsumed us. They are those wounds that life gave us and which never healed.

            These monster, unfortunatly, are inside of every one of us. But considering that we all born good, beeing aferwords corrupted by the presence of these monsters inside us, we spend the rest of our lives fighting them. Fighting ourselves. Fighting for what we can become. Fighting against what we don`t want to become. But we get tired. Or, because we are weak, we can not cope with them and we give up, letting them to control us. Other time we are capable of hiding them so well, and let them take control when the only person they can hurt is ourselves.

            But to fully control them we must get to know them. To know who we are. To know who`s the monster inside us. To know who we can be and what they can became. We have to understand that the decisions that we had made led to this form of ourselves. After this we need to accept them. We all are bad, to a certain degree. We all have a little bit of Yin within ourselves as well as we have a little Yang. We just have to maintain the balance. Last but not least, we need to know when it is good to let then take the comand over us and when to restain them with hundreds of chains. To be always good is a mistake. People take advantage of you becase they see it as a weakness and because of this we get hurt and we want that monster to came to rescue us. Sometimes is best to pay people with the same coin. But don`t forget that overdoses can kill as well.

           

            And like this, the battle can continue forever, making us live in a permanent conflict with ourselves and, at the same time, with the people around us. Sooner or later the majority of us get to accept and to control our monsters. Some faster, some slower. Some easier, some harder. And there are some few people who end up killing the monster by killing themselves. How we cope with our monsters is up to us. Completely. That`s why we must take responsability for our decisions.


SCRIS DE / WRITTEN BY ALEXANDRA - GEANINA BURTIUC